Despre coloana vertebrală

1. Informații generale

Coloana vertebrală reprezintă scheletul axial al trunchiului și este localizată posterior și median. În alcătuirea acesteia intră 33 sau 34 de vertebre (segmente osoase) , dispuse metameric (una deasupra alteia ). Vertebrele poartă diferite denumiri în funcție de regiunea unde se găsesc.

Vertebrele cervicale răspund gâtului. Ele sunt în număr de 7 și se notează de la C1 la C7. Împreună formează zona cervicală.

Vertebrele toracale (dorsale) răspund toracelui. Ele sunt în număr de 12 și se numerotează de la T1 la T12. Împreună formează coloana toracală.

Vertebrele lombare răspund regiunii lombare. Ele sunt în număr de 5 și se notează de la L1 la L5. Împreună formează coloana lombară.

Vertebrele din aceste 3 zone (C1-L5) sunt mobile și independente( delimitate una de cealaltă) și se numesc vertebre adevărate.

Vertebrele sacro-coccigiene sunt în număr de 5, respectiv 4-5 piese osoase și răspund pelvisului. Ele se sudează dând naștere la două oase: sacrul, respectiv coccisul. Fiind oase sudate între ele se numesc și vertebre false .

Coloana vertebrală are o lungime de circa 73 cm la bărbăți și de circa 63 cm la femeie, reprezentând aproximativ 40% din lungimea totală a corpului. Lățimea maximă a coloanei vertebrale este la baza sacrului, unde masoară 11 cm. De aici merge descrescând atât în jos cât și în sus.

2. Rolul coloanei vertebrale

Pe lângă protejarea măduvei spinării, coloana vertebrală îndeplinește alte două roluri majore în echilibrul și mobilitatea corporală, fapt ce-i conferă o importanță deosebită în funcționarea aparatului locomotor:

Funcția statică, de susținere a corpului și a segmentelor din partea superioară.
Funcția dinamică, de asigurare a mobilității trunchiului, capului și gâtului.

3. Curburile fiziologice ale coloanei vertebrale

Coloana vertebrală are traiect sinuos, datorită curburilor sale naturale în plan antero-posterior, ce îi conferă echilibru în raport cu oasele bazinului. Aspectul spiralat îi asigură deasemenea și rezistență sporită la diferite încărcături sau șocuri exercitate în plan vertical. În partea cervicală și lombară curbura care este îndreptată anterior se numește lordoză, în zona toracală curbura care este îndreptată posterior se numește cifoză, iar curbura în plan lateral se numește scolioză .

Corpul uman, în poziție ortostatică, are predispoziția de înclinare spre înainte. Sub influența forței gravitaționale, curburile fiziologice ale coloanei au tendința de a se accentua. Însă corpul rămâne în echilibru și curburile își păstrează forma și mărimea grație jocului și tonicității musculare, a elasticității ligamentelor și discurilor intervertebrale, precum și datorită îmbinării anatomice a celor 24 de vertebre(vertebrele adevărate).

4. Deviațiile coloanei vertebrale

Coloana vertebrală are o curbură fiziologică normală: în zona cervicală și în zona lombară există un grad fiziologic de lordoză (fig. 1 și 3) iar în zona toracală există un grad fiziologic de cifoză (fig. 2). Modificările patologice de ax ale coloanei vertebrale - exagerarea curburii fiziologice sau apariția unor curburi în afara celor fiziologice - reprezintă afecțiuni ale coloanei vertebrale.

Cifoza (fig. 2) este deviația coloanei vertebrale în planul vertical. Cifoza se manifestă prin curbarea accentuată a coloanei, spre în față, în regiunea toracică, provocând cocoașă. Cifoza poate fi compensată printr-o hiperlordoză cervicală și lombară pentru refacerea echilibrului coloanei.

Lordoza (fig. 3) este o modificare a curburii fiziologice a coloanei vertebrale în zona lombară. Lordoza se manifestă prin accentuarea curburii, spre în față.

Scolioza (fig. 4) se manifestă prin apariția unor curburi ale coloanei vertebrale, mai ales în regiunea lombară, în plan frontal, coloana luând forma literei "C", urmată de multe ori de o modificare compensatorie care apare în zona învecinată, coloana vertebrală fiind în forma literei "S". Această deformare "S" vizibilă din spate, poate fi orientată spre dreapta sau spre stanga, în funcție de greșelile de poziție ale coloanei.

Netratate, cifoza, scolioza și lordoza duc la apariția unui aspect inestetic al spatelui dar mai ales la apariția durerilor de spate.

Principalele cauze și factorii favorizanți

În 90% din cazurile de scolioză, originea bolii este necunoscută (scolioză idiopatică), iar în procent de 10% scoliozele pot apărea din cauza malformațiilor vertebrale, fracturilor vertebrale, inegalitatea membrelor inferioare etc. Se dezvoltă de obicei în copilărie sau adolescență.

Atitudinea cifotică apare fie din cauza unei stări de slăbiciune generală sau a unei poziții greșite (în bancă, la locul de muncă etc.), fie din cauza prezenței miopiei.

O cauză favorizantă de lordoză la femei este purtarea încălțămintei cu tocuri înalte, care determină înclinarea bazinului înainte și a trunchiului înapoi. Mai este prezentă și în luxația congenitală de sold bilaterală.

Alte cauze medicale care pot determină aceste afecțiuni sunt rahitismul, modificări ale auzului care obligă copilul să ia atitudini asimetrice sau incorecte, pentru a corecta defectul în detrimentul poziției normale a corpului.

5. Consecințele unei posturi viciate

Încă din tinerețe trebuie să fim atenți la starea coloanei vertebrale pentru a ne păstra sănătatea pe parcursul vieții. O postură corporală neglijentă, o poziție prea aplecată, prea laxă sau torsionată, nefirească, forțează mușchii și ligamentele să mențină corpul în echilbru. Acest fapt poate genera oboseală, dureri de spate, ale mușchilor, mâinilor sau picioarelor, dureri de cap, amețeli, dereglarea somnului, anxietate, scăderea memoriei și a concentrării, irascibilitate, dereglarea circulației periferice, deformarea coloanei vertebrale.

Dacă nu se iau măsuri, cu vârsta, starea sănătății se deteriorează: apar schimbări degenerative mai profunde în scheletul osos, în sistemul cardiovascular, respirator, endocrin, în sistemul central nervos și cel vegetativ, în organele interne. Încep să apară diferite afecțiuni și pe plan fizic și pe plan psihic, se creează blocaje energetice și dereglări iremediabile în funcționarea organismului.